E luna octombrie, in sfarsit ma mut la camin. Am o camera noua, am scapat de monotonia de acasa, am un job si ma tot gandesc ca asta e un nou inceput. Primul an de master, … asa m-am gandit si in primul an de facultate si s-a ales praful. Trei ani de zile pierduta intre carti si calatorii posace, pentru ca nu ne permiteam luxul de a ne distra prea mult. Buget limitat, dorinta de independenta, lucruri banale pentru viata de student!
O am alaturi de mine pe prietena mea cea mai buna din facultate, Natalia, am decis ca si urmatorii doi ani sa impartim aceiasi patru pereti. Din pacate insa, camera noastra este de patru persoane si deci trebuie sa convietuim si cu Rebeca, o tipa de gasca pe de-o parte, dar pe de alta parte cu multe masti in componenta. A patra persoana, e cineva cunoscut doar din vedere, dar s-ar putea sa nu impartim acelasi aer pentru ca nu este prea multumita de conditii.
Prima noastra dezamagire la vederea camerei, este faptul ca paturile sunt supraetajate, asa ca ma aleg cu patul de sus. Nu e paguba, dar totul trebuie decorat, atmosfera este mult prea rece. Trec zilele si iata-ne instalate si pregatite pentru cursuri. Ceea ce este mult prea monoton.
Ma simt singura, dar plina de speranta. “E un nou inceput, ia totul cu calm” imi tot repet respicat in minte, dar parca nu functioneaza. Cu dragostea e o mare problema, nici macar de partea sexuala nu am o bucurie, fapt datorat problemei virginitatii. Toti fug de responsabilitatea asta, desi le repet raspicat ca nu o sa vreau sa ma ia de nevasta dupa.
Astazi, dupa munca, voi ramane la camin doar cu Rebeca, o fata de treaba, dar care se tot joaca cu baieti. Acum are un “catelus” pe care il tot gasim in camera in fiecare seara. Ma intreb ce intrare voi avea, poate o sa intrerup un act sexual sau cine stie vreo atingere romantica ?!? Stiu ca pare a fi egoism, dar chiar ma intreb ce are ea si eu nu ? Pana si la conformatie semanam, dar cred ca ma prind usor… diferenta dintre noi este ca Rebeca este calda si zambeste suav si indraznet, un amestec ametitor, pe cand eu sunt mai rece ca un iceberg, iar fata mea nu inspira nimic mai mult decat indiferenta.
Drumul spre camin e un bun prilej sa ascult muzica. Aleg o melodie ritmata “Totul va fi bine”,si incep sa fredonez:
“E, e, e va fi bine…eee va fi bine…” strada e pustie, e vineri, tot poporul e in drum spre casa parinteasca sau spre distractie. Ma simt implinita pentru moment, rad si ma invart, un vant rece de toamna creaza o simfonie printre frunzele copacilor.

“Atata timp cat esti cu mine…inevitabil va fi bine…. “ dansez frenetic si ma opresc in fata usii de la camin. Intru si salut politicos si ma indrept spre camera, in momentul asta sunt convinsa ca numarul la care stau mi se potriveste, mai exact 9, de la spitalul 9, spitalul de nebuni. Intru pe usa cu un zambet larg pe fata, care mi se stinge rapid… asa cum banuiam, Rebeca are musafiri, dar nu e “catelusul”, e o bunaciune. Ufff… are abdomenul gol si cand ma vede o saruta rapid pe frunte, se ridica, ma saluta si pleaca.
– Buna, Rebe! O noua cucerire? spun eu pe un ton sarcastic.
– Nu e ceea ce pare! E doar un amic!
– Un amic al naibii de bun! Si nimic, nimic? “Un amic al naibi de bun de pus pe perete si de realizat un tablou erotic in realitate” imi scutur capul si incerc sa ma intorc la ceea ce ea imi spune.
-… nu stiu cum de s-a uitat la mine! Mita s-a suparat pe mine, iar eu nu stiu cum sa tratez problema. Nu vreau sa joc la doua capete pentru ca nu stiu cum va iesi!
Ma uit la ea foarte atent, dar cu greu imi concentrez atentia asupra cuvintelor ei, dupa cateva momente ma concentrez sa-i raspund ceva.
– Da, ai dreptate, nu trebuie sa-i ai pe amandoi. Incearca sa te gandesti pe care il vrei mai mult si nu te gandi la viitor, traieste clipa! Esti inca in perioada experimentelor si daca nu o faci acum, atunci cand!
Nu-mi vine sa cred ca am spus asta… Hello! Doamna virginitate… ai uitat de principiile tale, oare tu de ce nu experimentezi !?! Astepti barbatul cult, bun la pat si cu ceva bani, pentru ca doar asa iti va dovedi ca si-a dorit ceva de la viata. Imi dau seama brusc ca Rebeca vorbeste.
-… experimentelor, ma simt la ora de biologie! Nu stiu daca asta imi doresc! Il plac pe Mitza, dar il doresc pe Cris!
– Cris?
– Da, cel care tocmai a iesit!
– Aham… scuze, dar nu i-ai mentionat numele! sau poate a facut-o, dar nu am bagat de seama. Eram prea shock de ceea ce am scos pe gura.
– Nu-i problema!
Ba este, daca nu ti-ai dat seama nu prea ascultam ce spui, nu ma interesa prea mult. Discutia noastra continua si eu tot pierduta in alte ganduri sunt pana la un momendat cand plec la dus si seara se incheie brusc, cand capul meu intalneste perna.
“Doar un ecou… In viata mea ca un ecou, … glasul tau”
Offff… ceasul desteptator.. este semn ca trebuie sa plec la munca…

Ma spal pe fata, ma imbrac cu cateva articole vestimentare lejere si imi incep drumul anevoios spre munca. Astazi e sambata, e weekend-ul meu de lucru, dar ma simt fericita pentru ca sunt cu doua tipe super de treaba, care ma fac sa rad cu lacrimi. Ele sunt Evolet si Bella, le-am cunoscut la cateva zile de cand m-am angajat, cand totul mi se parea extrem de plictisitor. Pe intelesul tuturor, sunt vanzatoare sau mai modern zis lucrator comercial, la inceput citeam, stateam pe net, dar situatia scapa de sub control si astfel le-am intalnit pe cele doua “zuze” cum imi place mie sa le zic. Drumul de azi pare interminabil si inca se mai vad umbrele ploii de aseara. Privesc cum stropi se plimba lin pe geamul autobuzului si ma gandesc cum s-ar prelinge pe doua trupuri care se saruta pasional intr-un parc pustiu. Imi revin din visare si zambesc, inca ma intreb cand va deveni tot ceea ce visez realitate. Hmmm… da, rasuflu apasat… probabil si daca as avea ceea ce imi doresc, tot nu as fi multumita pentru ca m-as plictisi, asa cum ma plictisesc si acum de acelasi joc pe care il urmez.
Intru pe usile mall-ului si sunt singura, inca! Fetele nu ajung niciodata la timp. Imi deschid standul, iar apoi incep sa le deschid si pe ale lor. Fac asta pentru ca stiu ca si invers ar fi la fel. Suntem destul de unite, foarte unite, ne ajutam reciproc si ne sprijinim reciproc. Evolet e o tipa sexy, dar cu o gura foarte mare. Este cu doi ani mai mare decat mine, dar spre deosebire de mine ea are o comoara de neinlocuit, un baietel carliontat, cu buze carnoase si cu o voce suava ca de ingeras. Aceasta Evolet este o indragostita incurabila, iar idila ei depaseste orice granite. Indiferent de ce spune si de ce face eu o iubesc neconditionat. Sa trecem acum la rebela noastra Bella, o super fata, cu ochii albastri, ce lucesc ca niste astiri, ca sa fac si o rima, care este tot timpul plina de veselie si e tot un zambet. Rebela pe dinafara, dar cu un suflet de aur pe dinauntru, dar la fel ca si mine, inca isi asteapta printul, dar si ceva care sa o motiveze.
Termin treaba si ma intorc in barlogul meu, imi deschid laptopul si stau si verific corespondenta. Simt in spate o prezenta si ma intorc…
– Sa dea naiba! Mereu ma simti! E Evolet, mereu incearca sa ma sperie, dar niciodata nu reuseste.
– Normal! Nu te-ai obisnuit deja! si incep sa rad.
– Ce faci? La cat ai ajuns azi?
– La si 17, ca de obicei.Mall-ul se deschide la ora 10, dar noi trebuie sa fim la ora 9:30 pentru a deschide standul si pentru a deschide casa de marcat, fara a ne face clientii sa astepte. Si ce ai facut ieri?
– Am umblat toata ziua, am stat cu Edward si dupa am fost prin mall sa ne plimbam. Dar tu? Nu mi-ai raspuns la intrebare! ma cearta Evolet incercand sa se abtina din ras. Edward este comoara ei, care o face cea mai bogata dintre noi.
– Bine… ce pot spune… Rebeca are o noua cucerire si aseara erau amandoi in camera, dar cand am intrat eu, tipul a luat-o la goana. Ce iti pot spune e ca iar m-a pus pe ganduri si…
Suntem intrerupte de o voce calda.
– Ce faceti fetelor?!?!?
Era Bella, a ajuns si ea in jurul orei 10:15. Ma vede cu o fata posomorata si se opreste la standul meu, unde eram cu Evolet.
– Ce ai patit pasarica?
Asta e alintul ei pentru noi. Oricum mi-ar spune, eu tot o port in sufletul meu.
– Ii povesteam ce am mai gasit prin camera! Ii raspund eu cu o voce grava.

– Si de ce esti trista?
– Nu sunt trista, sunt mai degraba geloasa sau pesimista…- De ce?
– Ma simt ca si cum as vorbi cu un copil… si bufnesc in ras. De ce? De ce? De ce?
– Pai daca esti prea scumpa la detalii. Trebuie sa aflu ca sa vad cum te pot ajuta.
– Nu exista ajutor… e vechea poveste, ea de ce poate si eu nu pot!
– Pasarica… nu dispera… o sa vina si randul tau!
– Da.. poate intr-o zi…Mereu aud aceeasi fraza, dar cred ca toti prietenii mei s-au saturat de starile mele, la fel cum si eu m-am saturat de raspunsul lor. Terminam discutia si amandoua se retrag din standul meu, fiecare urmand sa-si vada de treaba lor. Raman cu gandurile mele si incerc sa ma motivez. Imi deschid pagina de Facebook si incerc sa ma amuz cu distribuirile de pe wall-uri. Descopar astfel picturile minunate ale lui Jack Vettriano, erotica lui ma incanta. Ce-i drept initial mi se pare ceva exagerat, dar cuget pentru cateva momente si-mi dau seama ca este arta. Asa cum operele lui Mary Jo sau Sandra Brown sunt considerate desavarsite, de ce nu ar fi la acelasi nivel si aceste imagini cu trupuri in actiune. Natalia mi-a spus candva: “tu ai numai ganduri porno” ! Ei draga prietena nu esti departe de adevar, caci orice trup masculin as privi imi zboara gandul la ceva sexual. Dau un search pe Google in cautarea mai multor picturi realizate de acest minunat artist si ma delectez cu simfonia de culori ce pun in valoare trupuri expresive.
– Nu va suparati?!? Ma puteti ajuta?!?
Ma dezmeticesc intr-o secunda si fara sa-mi dau seama ma intorc catre clientul nervos ce se rasteste la mine.
– Sigur! Imi cer scuze! Cu ce va pot fi de folos?
Si asa incepem o lunga discutie care parca nu mai are sfarsit, iar eu imi tot doresc sa se termine mai repede. Azi nu am chef de nimeni, imi doream sa stau in patul meu cu muzica mea plangacioasa si uitandu-ma la serialele mele politiste.
Ma uimeste cat de politicoasa pot fi, cand de fapt tot ce imi doresc e sa-i dau una in cap clientului pentru ca a picat in momentul nepotrivit, la locul nepotrivit. Scap triumfator din acest teatru ieftin si ma intorc la gandurile mele.
– Pasarica… ti-ai baut cafeaua? Mergi la o tigara?
E Bella, intotdeauna grijulie! Nu sunt o fumatoare inraita, ci mai gust cate una atunci cand chiar cad de tot in depresie.
– Nu pisic, n-am baut cafeaua, dar nici nu am chef… as trage cateva fumuri in schimb…
– Pai hai atunci! Mai stau mult dupa tine ?!
– Ma ridic acum…
Imi trag geaca pe mine si o urmez catre iesirea din fata. Probabil o sa avem o discutie despre mine, dar si despre ea. Spre deosebire de ceilalti, ea insa ma intelege pentru ca trece prin aceleasi neimpliniri. De data asta sunt surprinsa sa vad cum amandoua evitam subiectul si ne prefacem ca totul e ok si discutam despre orice altceva decat ceea ce ne doare. Ne intoarcem si ne despartim, fiecare mergand in “barlogul” ei. Evolet vorbeste de zor la telefon… ma bufneste rasul, asa am lasat-o si cand am plecat.
Ma asez in scaunul meu si ma pierd intr-o continua visare. Privesc cum orele se scurg greoi si parca totul este fara sens. Imi doresc doar ca aceasta sa fie una din zilele alea proaste, in care starile noastre se datoreaza conditiilor meteo. Asa trece inca o zi si ma pregatesc sa inchid si sa-mi incep drumul spre casa.